OUG 38/2025 apare într-un moment critic pentru România, când presiunea bugetară este deja accentuată de cel mai amplu pachet de măsuri fiscale din ultimii zece ani.
Creșterea TVA pentru anumite categorii de produse, introducerea contribuțiilor minime pentru profesii liberale, majorarea impozitului pe microîntreprinderi și eliminarea unor facilități fiscale pentru sectoare cheie au fost prezentate drept soluții de consolidare fiscală menite să reducă deficitul bugetar sub 4% din PIB până în 2027.
În acest context, OUG 38/2025 – privind modificarea Legii nr. 165/2013 a restituirilor – a fost justificată ca o măsură de disciplină fiscală, menită să eșaloneze plățile datorate de stat foștilor proprietari și să reducă presiunea imediată asupra bugetului public. Totuși, în timp ce alte măsuri fiscale au un impact direct asupra veniturilor, această ordonanță vizează un domeniu sensibil: drepturile de proprietate garantate de stat.
CONTEXT: OUG 38/2025, adoptată în august 2025, modifică Legea nr. 165/2013 privind despăgubirile pentru proprietățile confiscate în perioada comunistă. Ordonanța extinde perioada de plată de la cinci la șapte ani, elimină piața liberă a punctelor de despăgubire și stabilește statul ca unic cumpărător la un preț plafonat de 0,4 lei/punct. Deși măsura este prezentată ca parte a strategiei de consolidare fiscală, impactul bugetar este redus — circa 40 de milioane de lei anual —, în timp ce ambiguitatea juridică privind posibila aplicare retroactivă generează riscuri reputaționale și juridice majore. În lipsa unei clarificări, România riscă să transmită un semnal negativ investitorilor și să afecteze costul finanțării și parcursul de aderare la OCDE.
De la echilibru bugetar la risc juridic
Ordonanța extinde perioada de plată a despăgubirilor de la cinci la șapte ani, plafonează valoarea tranzacțiilor și transformă statul în unic cumpărător al punctelor de despăgubire, la un preț de 0,4 lei/punct, cu 50% sub media pieței din ultimii ani. Deși obiectivul declarat este reducerea temporară a cheltuielilor publice, lipsa unei clauze clare care să excludă aplicarea retroactivă a prevederilor creează un precedent periculos.
Potrivit Alpha Quest Funds și Wood & Company, riscul nu este doar juridic, ci și reputațional. Ambiguitatea legislativă ar putea fi interpretată de piețele internaționale drept un semnal de incapacitate de plată selectivă, o categorie care afectează imediat ratingul de credit al unei țări.
Impact financiar minor, consecințe majore pentru imaginea României
Evaluarea Alpha Quest arată că economiile realizate de stat prin OUG 38/2025 se ridică la doar 40–45 de milioane de lei anual – un impact bugetar marginal în comparație cu un deficit de peste 230 de miliarde de lei în 2025.
Chiar dacă extinderea perioadei de plată ar genera economii suplimentare de aproximativ 1 miliard de lei în 2026 și 600–700 milioane de lei în 2027, acestea palidează în fața costului potențial al pierderii încrederii piețelor financiare. O creștere cu doar 0,2% a costului de finanțare a datoriei publice ar anula complet efectele pozitive ale acestor economii.
Cu alte cuvinte, România riscă să câștige 40 de milioane, dar să piardă miliarde în costuri de finanțare și capital reputațional.
Măsurile fiscale și efectul lor de ricochet asupra încrederii
Pachetul fiscal din 2025 a fost construit pentru a răspunde cerințelor Comisiei Europene privind reducerea deficitului și consolidarea veniturilor publice. Cu toate acestea, multe dintre aceste măsuri au fost adoptate rapid, fără o analiză de impact clară asupra mediului investițional și fără perioade de tranziție previzibile.
În timp ce mediul privat s-a adaptat la noile taxe și contribuții, Ordonanța 38/2025 depășește sfera fiscală: ea redefinește raportul dintre stat și investitori. Într-o economie care caută să atragă capital străin, orice atingere adusă securității juridice este echivalentă cu o pierdere de credibilitate sistemică.
Protejarea credibilității: o prioritate pentru aderarea la OCDE
România se află în etapa finală a negocierilor de aderare la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) – un proces ce impune standarde ridicate în materie de protecție a proprietății, predictibilitate legislativă și stabilitate financiară.
Orice act normativ care poate fi interpretat drept o ingerință asupra drepturilor dobândite contravine direct acestor principii. Astfel, OUG 38/2025, dacă nu va fi amendată clar pentru a exclude retroactivitatea, riscă să trimită un semnal negativ chiar în momentul în care România trebuie să demonstreze maturitate instituțională și disciplină bugetară.
Între fiscalitate și statul de drept
Experții Alpha Quest subliniază că măsurile de echilibrare fiscală sunt firești într-un context macroeconomic dificil, însă acestea trebuie să fie însoțite de transparență și respectarea principiilor constituționale. Fără o clarificare explicită privind aplicarea exclusivă asupra tranzacțiilor viitoare, ordonanța riscă să devină un exemplu de dezechilibru între disciplina fiscală și statul de drept.
România poate gestiona constrângerile bugetare fără a eroda încrederea investitorilor. O ajustare clară de text, completată de norme de aplicare coerente, ar transforma OUG 38/2025 dintr-un factor de risc într-un instrument de stabilitate fiscală.
Concluzie
România traversează o perioadă în care credibilitatea economică valorează mai mult decât orice economie contabilă. Într-un an dominat de măsuri fiscale, OUG 38/2025 testează limitele încrederii investitorilor în stabilitatea juridică a statului.
Pe termen scurt, ordonanța aduce economii bugetare. Pe termen lung, însă, miza reală este alta: dacă România vrea să rămână o destinație de investiții sigură, trebuie să dovedească că predictibilitatea și respectarea regulilor rămân fundamentele guvernanței sale economice.
