Procesul de aderare la OECD a devenit una dintre cele mai importante discuții strategice pentru România, iar la Delphi Economic Forum Bucharest s-a conturat clar faptul că acest obiectiv nu mai este doar un proiect tehnic, ci o etapă definitorie pentru credibilitatea țării. Cu 16 capitole din 25 finalizate, România se apropie de finalul unui proces care necesită disciplină instituțională și aliniere la standarde internaționale de guvernanță.
În intervenția sa, Mircea Abrudean a sintetizat esența politică și tehnică a momentului, afirmând că „Aderarea la OECD este echivalentul unei certificări internaționale pentru un stat modern”, subliniind responsabilitatea de a transforma reformele din documente în practici administrative.
La rândul său, Luca Niculescu a integrat acest parcurs într-o viziune strategică mai largă, punctând că „Aderarea la OECD este pasul firesc după NATO și Uniunea Europeană”, ceea ce confirmă că România urmărește consolidarea tuturor pilonilor identității sale occidentale.
Dimensiunea macroeconomică a fost completată de analiza lui Martin Bijsterbosch, care a avertizat că „stabilitatea economică trebuie consolidată constant”, iar reducerea deficitelor rămâne o condiție pentru reziliență într-un climat global instabil.
În ansamblu, România își asumă un proces de maturizare instituțională ce poate genera o schimbare structurală în modul în care este percepută de investitori.
Competitivitate europeană: stabilitatea ca resursă strategică
În panelul dedicat competitivității europene, discuția a evidențiat o realitate de necontestat: România are potențial industrial, are companii inovatoare, însă dezvoltarea nu poate fi accelerată fără un cadru fiscal și reglementar predictibil.
Florin Zaharia a surprins mecanismul profund al investițiilor, explicând că „Investitorii nu se tem de taxe, ci de instabilitate”, o formulare care sintetizează una dintre principalele provocări ale mediului economic românesc.
Carmina Fusté a completat cu perspectiva industriei, subliniind că „Transformarea și inovația necesită investiții mari”, dar aceste investiții nu pot fi asumate în lipsa unei arhitecturi stabile de politici publice.
La nivelul finanțării europene, Victoria Zinchuk a transmis un mesaj extrem de pragmatic: “Investitorii vin atunci când politicile, finanțarea și reglementările se aliniază”, ceea ce indică faptul că România are nevoie de instituții care să acționeze în ritm cu mediul privat, nu în contratimp.
Aceste intervenții evidențiază un consens rar: competitivitatea României depinde de calitatea politicilor, nu doar de potențialul intern al companiilor.
Investiții străine: România evoluează către statutul de piață matură
Panelul dedicat investițiilor străine a arătat o schimbare remarcabilă în percepția asupra României. Stabilitatea pieței asigurărilor, consolidarea fondurilor private de pensii (care au ajuns la 11% din PIB) și modernizarea cadrului legislativ al pieței de capital sunt semnale clare că economia românească accelerează procesul de maturizare.
Alexandru Petrescu a accentuat rolul predictibilității, afirmând că pentru investitori “cel mai important este să găsească predictibilitate”, iar autoritatea pe care o conduce urmărește „un mediu de piață calm și predictibil”.
Georgios Athanasopoulos a introdus o perspectivă importantă, explicând că investitorii care aleg România „nu caută doar profit, ci aduc valoare și contribuie la coeziunea socială”.
Rene Scholten a completat tabloul, evidențiind că „România a ieșit în evidență ca o oportunitate excelentă” datorită ritmului de dezvoltare și cadrului de reglementare tot mai solid.
Privind în ansamblu, România începe să se apropie de un model de piață emergentă matură, în care capitalul internațional nu mai vine oportunistic, ci strategic.
ESG: de la obligație de conformare la avantaj competitiv
Panelul dedicat ESG a scos în evidență una dintre cele mai interesante transformări conceptuale din economia românească. ESG nu mai apare ca o obligație birocratică, ci ca o resursă de dezvoltare, reputație și finanțare.
Gemma Webb a oferit exemplul practic al Sistemului de Garanție-Returnare, explicând că „dincolo de respectarea principiilor ESG, vorbim în primul rând despre oameni”, accentuând rolul colaborării între retaileri, producători, autorități și consumatori.
În același registru, Sanjay Srivastava a clarificat direcția finanțării globale: „O parte tot mai mare din finanțările noastre merge către proiecte climatice”, mesaj care repoziționează sustenabilitatea ca factor decisiv în atragerea capitalului.
România se află aici în fața unei oportunități: dacă ESG este înțeles ca instrument de competitivitate, nu ca povară administrativă, economia poate beneficia de finanțare mai accesibilă, tehnologii mai eficiente și o poziționare superioară în lanțurile de producție europene.
Concluzie editorială Business Catalog
Imaginea României la Delphi Economic Forum Bucharest este una complexă: o economie în plină transformare, cu instituții aflate într-un proces de recalibrare și cu un mediu privat care împinge ritmul modernizării.
Trei direcții sunt evidente:
- Aderarea la OECD reprezintă validarea internațională de care România are nevoie pentru a confirma maturitatea instituțională.
- Investitorii cer stabilitate, iar aceasta devine elementul central al competitivității economice.
- ESG devine un filtru obligatoriu în finanțare și un diferențiator strategic între economiile care avansează și cele care rămân în urmă.
România se află, poate pentru prima dată în ultimii 20 de ani, într-un punct în care deciziile interne pot accelera sau încetini exponențial dezvoltarea. Semnalele sunt bune, potențialul este palpabil, iar direcția este clară: maturizarea economică începe să devină o realitate.
